Posted in
By HappyMan
Posted in
Rasar,
Ma-nalt,
Cobor
Si-apoi dispar,
Si-apusul meu e totusi rasarit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic si vesnic, expus în infinit.
Cu magica-mi bagheta uriase -
Stapâna hotarârilor eterne -
Destept maturatorii albelor orase
Si-adorm întârziatii negrelor taverne...
Dau fluviilor gratii de reptile,
Dau marilor priviri fosforescente,
Iar muntilor din zare, aspecte de gorile,
Si brazilor, pe coaste, pozitii indecente.
Dau fructe noi smochinilor uscati,
Dau bronzului figura omeneasca,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmura-nsirati -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci sa porunceasca.
Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvârl samânta noua în vechile tipare
Si-ascult Perpetuarea cum fredoneaza-n haos!...
Ion Minulescu
